EST'ETIC, -Ă, estetici, -ce, subst., adj.
1. S.f. Stiinţă care studiază legile si
categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare si de
receptare a
frumosului; ansamblu de probleme privitoare la
esenţa artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creaţiei artistice, la criteriile si genurile artei.
2. S.n. art. Ansamblul însusirilor si al fenomenelor studiate de estetică (
1).
3. Adj. Care aparţine esteticii (
1), privitor la estetică (
1); care priveste frumosul, care corespunde cerinţelor esteticii (
1); frumos. - Din fr.
esth'etique.
Sursă
: DEX'98
(
41285)
- bogdang